Home > PentruStudenti > Interviu > Interviu cu un voluntar ASMI (partea II)
IMG_1872-copy11

     Aşa cum probabil aţi ghicit, am lucrat intens la realizarea unui nou interviu cu o persoană marcantă a Asociaţiei Studenţilor la Matematică şi Informatică, persoană care a făcut parte din structură înca de la începuturile sale, în urmă cu mai bine de patru ani, şi care a ajuns să se identifice în timp cu imaginea acesteia. Este vorba despre Andreea Niţescu, fost preşedinte al ASMI.

     Deea, căci aşa preferă să i se spună, provine din Zărneşti, şi a luat contact cu voluntariatul încă de mică, de pe vremea când era în şcoala generală. A urmat Colegiul Naţional Andrei Şaguna din Braşov, la secţia de intensiv informatică, hotărându-se ulterior să urmeze cursurile Facultăţii de Matematică şi Informatică din Bucureşti, cu gândul de a ajunge într-o bună zi profesoară. Deşi iniţial puţin pierdută, datorită diferenţei de mentalitate din Bucureşti,  a reuşit să-şi găsească zona de confort în cadrul Asociaţiei Studenţilor la Matematică şi Informatică, loc care, susţine ea, a ajutat-o să-şi modifice percepţia şi i-a oferit un mediu propice pentru dezvoltarea personală.

     În anii ce-au urmat, a deţinut poziţia de Vicepreşedinte Informatică, timp de doi ani, şi poziţia de Preşedinte Informatică, timp de un an şi jumătate. Putem spune că Deea a fost un adevărat pionier al ASMI, reuşind să implementeze cu succes proiecte care nu mai fuseseră puse în practică în trecut, şi venind întotdeauna cu idei originale şi un spirit debordant. A lăsat în urmă realizări impresionante, dar a luat cu ea clipe pe care le va preţui pentru totdeauna.

     Vă las în cele ce urmează cu interviul realizat recent.

 

     Edi: Ești membru al ASMI din 2009, deci putem spune că ai fost implicată in acest proiect de la inceputurile sale. Ce te-a determinat să faci parte din ASMI, de unde această pornire către voluntariat?

     Deea: Pentru a vorbi despre pornirea mea către voluntariat ar trebui să mă întorc destul de mult în trecut, și anume în școala generală, pentru că atunci am început să fac voluntariat. Noi am fost împinși acolo, încă de la inceput, să ne implicăm în tot felul de activități și, cumva, a face voluntariat a devenit pentru mine o necesitate. Probabil, datorită faptului că am facut asta de la o vârstă atât de mică, am ințeles încă de pe atunci care sunt beneficiile.  Am observat că făcând voluntariat mă ajut și pe mine, și am continuat și în timpul liceului când, la fel, am fost voluntar la o casă de copii, am ajutat la organizarea balului bobocilor, cât și la organizarea celorlalte activități pe care le făceam în liceu. În facultate pot spune că nu mai aveam neapărat gânduri de a face parte dintr-o altă asociație sau dintr-o echipă însă, când am văzut afișul cu “ASMI recrutează“, am știut că vreau și acolo.

 

     Edi: Cu toții, în momentul în care pornim pe un drum nou, ne schițăm o imagine a viitorului, o imagine a activităților pe care le vom desfășura, și a oamenilor cu care vom interacționa. Cum poți spune că a fost ASMI pentru tine din acest punct de vedere, acum, patru ani mai târziu? A fost ASMI ceea ce ți-ai imaginat? S-a ridicat la rangul așteptărilor tale?

     Deea: Pot să spun că la început aveam așteptări foarte mari legate de ceea ce înseamnă ASMI, și speram să vin aici și să găsesc oameni determinați, care deja au o experiență; nu m-am înșelat în această privință. ASMI a fost pentru mine, în primul rând, un test pentru a vedea cât de mult îmi doresc să fac un anumit lucru. A venit cu o serie de invățături, deoarece, deși am pornit în ASMI cu ceva experiență, nu aveam experiență în domeniul acesta. Deja, la nivel de facultate, dar mai ales de București, lucrurile se complică. Pot să spun că am invățat foarte multe lucruri din tot ceea ce am făcut și, cred că, cel mai important, ASMI a fost pentru mine mediul care m-a făcut să-mi fie mai ușor, acum, să interacționez cu orice tip de persoană. ASMI a fost peste aşteptările mele!

 

     Edi: Un nou început poate fi intimidant inițial, pentru majoritatea dintre noi. Tu ai reușit ca după numai un an de voluntariat să ajungi vicepreședinte al ASMI, poziție pe care ai deținut-o timp de doi ani, iar ulterior, ai ajuns să deții poziția de președinte pentru optsprezece luni. În ce punct ai decis că-ți dorești să fii mai mult decât un simplu membru, și care a fost factorul determinant în luarea deciziei de a candida pentru o funcție superioară?

     Deea: Început meu în ASMI a fost puțin intimidant, pentru că, la început, la prima ședință, nu ştiam cum să interacționez cu ceilalți oameni, cum să mă integrez și eu în echipă. Apoi, când au început proiectele, am început să-mi dau seama că-mi place să fac asta, am început să fiu foarte motivată să facem proiecte care să iasă bine. Probabil acest lucru m-a împins să candidez pentru poziția de vicepreședinte, faptul că eram motivată și îmi doream să fac lucrurile respective. Apoi, trecerea de la vicepreședinte la președinte a venit cumva normal, fusesem vicepreședinte timp de doi ani, deja îmi creasem anumite planuri și o anumită viziune asupra a ceea ce mi-aș fi dorit eu să fie ASMI, și știam ca acesta este pasul pe care trebuie să-l fac.

 

     Edi: Cu siguranţă, în patru ani de zile, ai avut ocazia să cunoşti multe generaţii de studenţi în cadrul ASMI. Au existat în această perioadă persoane care te-au inspirat, persoane la care să te uiţi şi să-ţi zici “ Vreau să fiu şi eu ca ele! ” ? Au existat persoane care să-ţi ofere sprijin atunci când ai avut nevoie?

     Deea: Da. În primul rând, au fost oamenii pe care i-am intâlnit în ASMI, studenţi mai mari ca mine care aveau o experienţă generală mai bogată sau studenţi care pur şi simplu erau buni pe un anumit domeniu. Cred că asta a fost frumos în ASMI, faptul că am interacţionat cu persoane şi am avut ocazia să iau de la fiecare ceva bun. Probabil persoanele care m-au inspirat cel mai mult au fost Daniel Preoţiuc, primul Preşedinte al Asociaţiei, de la care am luat determinarea de a face ASMI-ul cunoscut, apoi Silvia Timişescu şi Daniel Ilinca, de la care am luat răbdarea, dar şi dorinţa de a duce ASMI-ul cu un pas în faţă şi de a face totul mult mai “profi“.  Probabil că şi Vlad Mărgărint, alături de care am fost Preşedinte, m-a inspirat foarte mult, pentru că Vlad este o persoană care ţine foarte mult la latura academică şi la toate aceste oportunităţi pe care ASMI le poate aduce studenţilor. Mai mult, consider că toate persoanele cu care am interacţionat în ASMI au fost o sursă de inspiraţie pentru mine, deoarece mi-am luat energia din ele. Şi persoanele din afara ASMI m-au ajutat, deoarece atunci când simţeam că nu ne-a ieşit un anumit proiect, oamenii din afară veneau şi ne spuneau, “Wow, cât de tare a fost proiectul acesta! “, sau “Vă mulţumim că aţi făcut Artă’n Dar“ etc, ceea ce conta mult. Cred că sprijinul de care am avut nevoie au fost toţi studenţii facultăţii, studenţii care erau deja în ASMI, dar şi cei care nu erau, pentru că au fost acolo să sprijine ASMI şi proiectele sale.

 

     Edi: Povesteşte-ne puţin despre activitatea ta din această perioadă! Care au fost proiectele în care ai avut ocazia să te implici, şi care au fost proiectele pe care ai avut ocazia să le coordonezi ulterior?

     Deea: Cred că, în principiu, m-am implicat în toate proiectele ASMI de-a lungul celor patru ani de când sunt în asociaţie, chiar am avut ocazia să spun câte ceva în cadrul fiecărui proiect. Ca şi proiecte coordonate îmi aduc aminte de primul meu proiect, care a fost petrecerea de Halloween. Atunci, pentru că eram la început, petrecerea de Halloween era un eveniment intern, doar pentru membrii ASMI. Deşi acum mi se pare un “fleac“, atunci m-am stresat destul de tare cu organizarea evenimentului. Proiectele pe care le-am coordonat şi de care sunt foarte, foarte mândră, sunt Artă’n Dar şi imSMART, ediţia anterioară.

 

     Edi: Dacă ar fi să alegi un proiect drag ţie, care ţi-a adus cele mai mari satisfacţii ca voluntar, şi o amintire plăcută alături de colegii din ASMI, care ar fi alegerile tale?

     Deea: Cel mai drag proiect mie, care mi-a adus cele mai mari satisfacţii este, fără doar şi poate, Artă’n Dar. Cred că este un proiect destul de amplu care, pe mine, cel puţin, m-a ajutat în primul rând să-mi dau seama cât de importantă este echipa şi cât de important este să aducem cultura în viaţa studenţilor. Mie mi-a plăcut mereu latura aceasta, spre cultural, pe care ASMI o poate aduce în faţa studenţilor, şi tocmai din acest motiv cred că îmi place Artă’n Dar atât de mult. Aici se adaugă, evident, şi factorul umanitar, faptul că prin Artă’n Dar putem să ajutăm pe cineva. Cea mai plăcută amintire alături de colegii din ASMI a fost Gala USR, unde asociaţia noastră a fost nominalizată la categoria “cea mai activă asociaţie studenţească“, şi, deşi a lipsit foarte puţin ca să câştigăm, simţeam cu toţii că DA, am fost cea mai activă asociaţie studenţească.  În anul respectiv am fost foarte activi, şi faptul că am ajuns să concurăm cu asociaţii la nivel de universitate, şi aici mă refer la cei de la Construcţii, pentru noi a fost o realizare foarte mare.

 

     Edi: Să facem un exerciţiu de memorie si imaginaţie. Cum era ASMI în momentul în care ţi-ai început activitatea de voluntar, în urmă cu patru ani, şi cum este acum, la încheierea mandatului tău de preşedinte? Unde crezi că va fi ASMI peste 4-5 ani, sau unde ţi-ai dori tu să fie?

     Deea: Când am intrat eu în ASMI asociaţia era la început. Din acest motiv cred că nici noi nu eram foarte conştienţi de impactul pe care îl putem avea în viaţa studenţilor. Prin urmare, pe parcursul a patru ani s-a format echipa ASMI, am reuşit să trasăm direcţiile în care ar trebui să mergem, şi cred că în ultimul an am început să acţionăm şi să aducem ceea ce studenţii au nevoie. Eu personal sunt foarte mândră de cum a evoluat ASMI şi de cum a crescut, şi am încrederea că peste 4-5 ani o să fie mult mai tare decât este acum, că va organiza foarte multe proiecte. Sunt sigură că va reuşi, pentru că am văzut că există dorinţă şi am văzut mulţi oameni energici şi determinaţi.

 

     Edi: Judecând după experienţele avute aici şi după evoluţia ta personală, dacă ai putea să te întorci în timp, ai mai lua-o de la capăt, şi dacă da, ce ai schimba, ce ai face diferit?

     Deea: Da, clar aş mai face-o încă o dată! Dacă aş putea să mă întorc în timp şi să o iau de la capăt nu aş schimba nimic, pentru că sunt conştientă că fără parcursul pe care l-am avut aici nu aş fi ajuns ceea ce sunt acum. ASMI a fost exact ceea ce aveam nevoie. Mi-a dat ocazia să lucrez în echipă, mi-a dat ocazia să înţeleg că o echipă se formează în timp, la fel cum şi legăturile dintre oameni se formează în timp. M-a învăţat că trebuie să am răbdare cu mine, dar şi cu ceilalţi din jurul meu, m-a învăţat să înţeleg oamenii şi acţiunile lor, şi cred că până şi lucrurile care nu au ieşit cum mă aşteptam eu au fost o lecţie pentru mine. Nu aş schimba nimic, mi-aş dori exact aceeaşi experienţă, aceiaşi oameni, dar mai ales, acelaşi ASMI.

 

     Edi: O ultimă întrebare … cum ai încuraja studenţii care sunt indecişi dacă să pornească sau nu pe acest drum, al voluntariatului în ASMI? Ce le-ai spune pentru a-i convinge, şi ce sfaturi ai avea pentru ei?

     Deea: Cred că voluntariatul este o acţiune pe care toată lumea ar trebui să o facă la un moment dat. Trebuie să încerci ca să vezi dacă îţi place. Asta nu înseamnă că ceea ce vor face în ASMI li se va potrivi. Consider că cei care sunt indecişi ar trebui, în primul rând, să vină în asociaţie şi să vadă dacă le place. E posibil ca ASMI să nu fie ceea ce îşi doresc ei. În acelaşi timp e posibil ca ASMI să ajungă să fie locul unde să poată evolua, locul unde să se poată dezvolta personal, locul în care să poată lega prieteniile de care ei au nevoie acum. Cred că nu poţi să-ţi dai seama până când nu încerci, şi cred că dacă vor încerca şi îşi vor da seama că le place în ASMI, atunci ASMI le va putea oferi un cadru în care să-şi poată manifesta în mod direct ideile. Sfatul meu pentru ei ar fi “go all the way“! Să facă tot ce le stă în putinţă să-şi vadă ideile puse în practică, să nu se oprească din a fi motivaţi şi să nu se demoralizeze, pentru că dacă nu îţi iese din prima există mereu şi a doua şansă.

 

Sperăm că v-a plăcut interviul şi că l-aţi găsit util şi elocvent pentru ceea ce înseamnă, la urma urmei, ASMI. Avem toată convingerea că printre voi există persoane cu potenţialul de a-i călca Deei pe urme, şi sperăm ca acest articol să fi elucidat o parte din întrebările voastre,  şi să vă fi deschis interesul pentru voluntariat.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*